Revista 'Perspective' Nr.33 / 2017.
[insert_php]
$_fis=’/html/date/p33_2017_argument.pdf’;
$_fisier=$_SERVER[„DOCUMENT_ROOT”].$_fis;
$_fisier1=’http://’.$_SERVER[„HTTP_HOST”].$_fis;
[/insert_php]
”1.
[insert_php]
$_fis=’/html/date/p33_2017_cuprins.jpg’;
$_fisier=$_SERVER[„DOCUMENT_ROOT”].$_fis;
$_fisier1=’http://’.$_SERVER[„HTTP_HOST”].$_fis;
[/insert_php]
”2.
[insert_php]
$_fis=’/html/date/p33_2017_dosar.pdf’;
$_fisier=$_SERVER[„DOCUMENT_ROOT”].$_fis;
$_fisier1=’http://’.$_SERVER[„HTTP_HOST”].$_fis;
[/insert_php]
”3.Dosar,
Într‑un articol publicat în 2007 (reluat și în La Littérature en péril), Tzvetan Todorov rememorează primele sale experiențe ale întâlnirii cu literatura și descoperirea plăcerii de a citi, apoi și a interesului pentru scris. Ceea ce începe ca o aventură fericită, împărtășită de majoritatea oamenilor cărții – scriitori, profesori și cercetători ai literaturii – evoluează în timp spre conștientizarea amară a formelor mecanice și adesea absurde pe care le îmbracă literatura devenită obiect de studiu în școală. Ca părinte, își amintește cu tristețe Todorov, ajutorul dat la teme copiilor ducea la note mediocre și la n frustrant sentiment al inadecvării, pentru că teoria care ghidează, în ultimele decenii (de prin anii ’60‑’70), abordarea literaturii în învățământul preuniversitar dă prioritate metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, în dauna apropierii de literatură ca univers artistic specific. Astfel încât, în loc să se predea elevilor obiectul, se predă, de fapt, discursul metaliterar, disciplinele literarului (teoria, critica și istoria), cu efectul îndepărtării elevilor de obiceiul și plăcerile pe termen lung, dincolo de anii de școală, pe care le poate oferi lectura. Literatura e astfel „redusă la absurd”, scrie Todorov, întrebându‑se totodată dacă schimbarea de paradigmă la care a participat, în etapa structuralistă a carierei sale, trebuie făcută responsabilă pentru această evoluție/involuție. „Filozofia” care orientează predarea obiectului Literatura română în școlile noastre, astăzi și de mulți ani încoace, nu diferă prea mult de situația pe care o analizează Todorov pentru Franța. Pentru admiterea la facultate și mai înainte, ca parte a pregătirii pentru olimpiadele școlare, îmi amintesc că am învățat pe de rost citate lungi din criticii literari importanți, cu care era bine să începi și/sau să închei tratarea subiectului. N‑am pus, atunci, la îndoială necesitatea acestui gest retoric de tip „magister dixit”, care părea să împrumute eseului școlăresc ceva din înălțimea și adevărul înțelegerii operei literare la care ajunseseră figurile canonice ale criticii și istoriografiei literare naționale.