15 aprilie 2018, Lecturiada 2018. Un secol de Istorie și istorii
Dragi juniori (mai mari sau mai mici), dragi seniori (părinți, bunici, profesori),
Lansăm oficial cea de-a doua „sesiune de admitere” la Școala Solomonarilor a lui Solomon Marcus − concursul „Gândurile umplu timpul și timpul umplut înseamnă istorie”. Sunt sigură că până acuma v-ați întrebat: „ce fel de titlu este acesta”, „de ce ghilimelele?” Poate cei mai mari au încercat deja să identifice și să explice figurile de stil („o fi personificare, o fi metaforă?!”) iar cei și mai mari s-au gândit la lucruri și mai complicate („oare ce sugestii ascund ghilimelele?” „cui aparține citatul?” „unui filozof, unui psiholog? „sigur cuvintele acestea nu le-a spus un istoric pentru că istoricii sunt serioși, lucrează cu date, condiții, cauze, efecte”). Sunt convinsă că unii dintre copiii mai mici au dezlegat misterul pentru că au citit cartea Laurei Grünberg, „Istorie cu copii și Pârș, mâță, frunză de gutuie”. Recunosc că am căutat mult timp un titlu care, voiam eu, nu numai să sune bine, ci și să concentreze scopul concursului nostru din anul Centenarului. Noroc că mi-am adus aminte de cartea Laurei Grünberg pe care am citit-o acum aproape zece ani cu un grup de copii de la primară. Am recitit-o și mi-am spus „Evrika!”. Am găsit nu numai un posibil titlu, ci mai multe. Trebuia doar să mă hotărăsc pe care să-l aleg. În cele din urmă m-am fixat pe cuvintele unei fetițe de cinci ani pe nume Magda care împreună cu fratele ei mai mare, Simon, frunza Nina și o pisică neagră pornesc într-o expediție de salvare a istoriei dinspre centrul plin de larmă al orașului spre margine, acolo unde poți să aștepți în liniște să se coacă timpul măsurat de o pendulă veche și gândurile să se transforme în poveste.
Dragi juniori de toate vârstele, vă recomand să citiți și voi cartea, chiar dacă ați putea să-mi răspundeți: „de ce să citim o carte pentru copii mici, când mulți dintre noi am depășit vârsta”. Sunt sigură că de acum ați aflat că o carte bună pentru copii, e bună tocmai pentru că o putem citi la orice vârstă. Desigur lectura cărții nu e obligatorie, dar poate cei de la CLASA0 PÂNĂ LA A V-Aar afla nu numai de tentativele celor patru prieteni, ci chiar s-ar încumeta să le reia și să le ducă ei până la capăt înBENZIDESENATE,salvând istoriaultimei sute de ani; cei din CLASA A VI-A PÂNĂ ÎNTR-A IX-A, înainte de a-și scriePOVESTEA DIN IMAGINAȚIE,ar putea urmări atent cum sunt construite ca personaje cele două limbi ale pendulei, Simon sau Magda, Nina ori Norocica și ar exersa făcând ceea ce sigur a făcut și autoarea, adică ar intra pe rând în pielea propriilor personaje copii, descoperindu-le personalitatea, motivele pentru care acționează într-un fel și nu într-altul, gesturile, felul în care vorbesc și le-ar spunea povestea pe fundalul evenimentelor care au avut loc în acest secol. Iar cei din CLASELE A X-A PÂNĂ ÎNTR-A XII-A, care au ca sarcină să scrie POVEȘTI ADEVĂRATEîn maniera jurnalismului narativ (adică să prezinte fapte adevărate, într-o manieră atractivă şi originală),ar putea găsi idei pe care să le umple cu semnificațiile momentului istoric pentru care au optat, trăite de părinții, bunicii și străbunicii lor. Ce spuneți de cuvintele rostite de cele două limbi ale pendulei: „Toți avem deja o istorie numai a noastră”? Dar de cele ale lui Simon: „Adică privirea atentă transformă prezentul în istorie”? Sau cele ale limbii mici a pendulei: „…istorie se poate face oriunde: în oraș, la margine de oraș, la țară, la mare…”.
Încă un lucru pentru care ați putea citi cartea. Dacă celor mici le place mai mult să-și deseneze poveștile decât să le scrie, cei mari preferă să scrie și se sfiesc să și le ilustreze. Cel mai adesea spun că nu au talent. Priviți desenul! Nu-i așa că veți spune: „Așa ceva și eu pot să fac. Chiar și cu mâna stângă!”? Ilustrația îi aparține lui Cristi Gașpar, un artist despre care nu se poate spune că nu știe să deseneze foarte bine. Și totuși, de ce aici desenează ca un preșcolar? Pentru că nu dorește să-și etaleze talentul de desenator, ci vrea să prindă atmosfera și spiritul cărții. Ceea ce puteți să faceți și voi cu puțin curaj și imaginație.
Dragi seniori, știu că în mare măsură reușita concursului nostru depinde de dvs. Mai știu că fiecare știe ce trebuie să facă. Dar nu mă pot abține să nu mă întorc la cartea Laurei Grünberg rugându-vă să preluați rolul marelui Pârș: faceți-vă timp ca în luna aceasta să organizați cel puțin trei sau patru ateliere de lectură și scriere cu toți copiii. Faceți-vă timp pentru discuții, dacă nu despre cartea Laurei Grünberg, atunci despre timp si istoria mare sau mică, puneți întrebări și provocați copiii să pună să-și pună întrebări, dar nu le dați dvs. răspunsurile, lăsați-i să le găsească singuri și nu vă supărați dacă greșesc sau nu știu să răspundă ori nu reușesc de la început să-și ducă la capăt povestea. Arătați-le că aveți încredere în ei, încurajați-i să-și urmeze fiecare drumul și să-și descopere vocea și ascultați-le cu răbdare poveștile. Iar la sfârșit ajutați-i să ni le trimită. Mai știu că s-ar bucura foarte mult dacă încercările lor s-ar aduna într-o cărticică lansată sărbătorește, având ca invitați nu numai colegii, ci și buniciiiși părinții.
Vom publica și noi într-un volum online cele mai bune 100 de povești primite de la copiii din toată țara (nu uitați, de cel mult 10.000 DE SEMNE CU SPAȚII, ceea ce echivalează CU TREI PAGINI scrise la un rând și jumătate), iar autorii primelor opt celor mai bune texte, în viziunea juriului, împreună cu „consilierii” lor sunt invitați la Cluj să participe la Școala Solomonarilor din septembrie. Aici își vor scrie propria poveste.
Pentru orice nelămuriri sau întrebări consultațihttp://www.anpro.ro/2018/01/lecturiada-2018-un-secol-de-istorie-si-istorii/Iar dacă nu ați făcut-o până acum, intrați în grupul de pe facebook Lecturiada 2018. Un secol de Istorie și istorii. O puteți face direct, de pe site-ul ANPRO. Grupul este deschis și elevilor.
Monica Onojescu
