În 2004, în toate mediile româneşti se vorbea insistent despre o criză a lecturii şi, mai ales, de refuzul tinerilor de a citi, în general, şi de a citi literatură, în special. Vinovăţiile se împărţeau între şcoală, incapabilă să producă cititori autentici, calculator, internet şi televizor şi societatea românească, devenită aproape peste noapte una consumistă, oferind alte atracţii tinerilor. Mai mult, se instalase o stare de resemnare, socotindu-se bătălia aproape pierdută. Ideea proiectului Cercuri de lectură a avut ca punct de plecare neacceptarea fatalistă a situaţiei de către un grup de profesori de limba şi literatura română. Experienţa directă, susţinută prin aplicarea şi prelucrarea unor chestionare pe un număr semnificativ de subiecţi, răspunsurile la interviuri ori discuţiile în focus grupuri ne spuneau nu atât că tinerii nu citesc ori nu citesc literatură, ci, mai degrabă, că nu citesc aşa cum pretindem în şcoală şi cum se verifică prin examene. Am constatat că avem de-a face mai degrabă cu o criză a lecturii şcolare, la baza ei aflându-se o ruptură tot mai pronunţată între abordarea didactică, de sorginte postructuralistă, a textului literar şi aşteptările tinerilor cititori. Urmarea e că, deşi în programa şcolară cultivarea plăcerii lecturii e considerată un obiectiv prioritar, literatura devine tot mai mult o disciplină constrângătoare la care se învaţă, dar nu cu plăcere. Prin urmare am conceput şi aplicat, începând din anul şcolar 2004-2005, un program al cărui scop era, pe de o parte, cercetarea cauzelor care îi îndepărtează pe tineri de lectură (şi de literatură) şi, pe de altă parte, propunerea unei alternative la lectura şcolară, mai ales la lectura textului literar. Am considerat că o asemenea alternativă ar putea funcţiona ca un factor compensator, permiţându-i elevului să vadă că lectura cărţilor de literatură înseamnă mult mai mult decât memorarea unor „texte despre texte” din numeroasele auxiliare şcolare.
Promovând Cercurile,ne facem cunoscută intenţia de a atrage atenţia factorilor responsabili că este nevoie de recunoaşterea crizei lecturii şcolare urmată de o schimbare de perspectivă în abordarea literaturii, schimbare intervenită, de altfel, în ultimul timp în multe ţări.
Obiectivele proiectului pilot Cercuri de lectură pentru anii 2004-2005:
1. Adunarea unor date privind atitudinea elevilor faţă de lectură; stabilirea priorităţilor de lectură ale tinerilor; demultiplicarea informaţiilor obţinute prin întâlniri, dezbateri, publicaţii;
2. Constituirea unui grup de 20 de profesori voluntari, interesaţi să stimuleze lectura în rândul elevilor, ce urmează să organizeze şi să conducă pe parcursul anului şcolar 2004-2005 cercuri delectură în şcolile lor;
3. Pregătirea printr-un stagiu de formare a profesorilor participanţi la proiect (ateliere demonstrative, dezbateri, împărtăşire de experienţe);
4. Elaborarea programelor cercurilor de lectură(cu obiective generale, pe de o parte, şi cu obiective specifice diferite în funcţie de vârstă, interese, pe de altă parte);
5. Aplicarea şi monitorizarea proiectului pentru anul şcolar 2004-2005;
6. Adunarea experienţei într-o carte cu un public ţintă alcătuit din profesori, bibliotecari, părinţi;
7. Publicitatea făcută proiectului pe tot parcursul anului şcolar 2004-2005 prin emisiuni la radio, activităţi în biblioteci, librării etc.
8. Evidenţierea efectelor activităţilor prin diseminarea informaţiei către alte unităţi de învăţământ în vederea continuării – eventual în alte forme – a proiectului.
În următorii ani am păstrat obiectivele mari ale proiectului, fixând în plus obiective de etapă:
- ateliere de scriere de cărţi pentru copii şi cercetarea intereselor de lectură ale grupului de vârstă de 10-12 ani, pentru 2005-2006;
- un program de formare pentru cercurile de lectură şi editarea celui de al doilea volum de didactică a lecturii, pentru 2006-2007;
- acreditarea cursurilor de formare prin Casele Corpului Didactic şi editarea „Revistei cercurilor de lectură”, pentru 2007-2008.
