Revista „Perspective” Nr.23 / 2011

„Două lucruri trebuie că reţin imediat atenţia cuiva care încearcă să-şi creeze o perspectivă de ansamblu asupra a ceea ce se numeşte imagine [imagery]. Primul se referă la varietatea largă a lucrurilor care intră sub acest nume. Vorbim despre picturi, statui, iluzii optice, hărţi, diagrame, vise, halucinaţii, spectacole, proiecţii, poeme, pattern-uri, memorii şi chiar idei sub formă de imagini, iar diversitatea absolută a acestei liste ar părea că face imposibilă orice înţelegere sistematică, unificatoare. Al doilea lucru care ne atrage atenţia este că, deşi toate se numesc imagini, ele nu au în mod necesar ceva în comun. Ar fi mai bine să începem să ne gândim la imagini ca la o familie îndepărtată care a migrat în timp şi spaţiu şi a suportat mutaţii profunde în acest proces.”
„Imaginile mentale şi cele verbale […] sunt imagini doar într- un sens îndoielnic, metaforic. Oamenii pot vorbi despre experienţa pe care o au, referindu-se la imaginile care le vin în minte atunci când citesc sau visează; în sprijinul cărora avem doar opinia lor; nu există niciun argument să verificăm existenţa acestor imagini în mod obiectiv. Şi chiar dacă ne încredem în imaginea mentală, este clar că aceasta trebuie să difere de fotografiile materiale reale. […]” (W.J.T. Mitchell, Iconology: image, text, ideology, University of Chicago, 1986, pp. 12-13).