Revista 'Perspective' Nr.14 / 2007.
Deschidem o nouă serie tematică, focalizată, de această dată, asupra structurilor textuale prototipice, abordate în dubla lor calitate: de modele cognitive şi de tipare legitimate cultural, tipare structurante ale marilor ansambluri verbale.
Primul număr al seriei este consacrat structurii textuale argumentative şi, deci, textului şi discursul argumentativ: o problematică deopotrivă nouă/reînnoită şi vastă, vizată constant de obiectivele şi de conținuturile programelor actuale. Orientate, încă din gimnaziu, spre formarea capacităților de argumentare, documentele şcolare în vigoare revin, după 50 de ani de uitare programată, asupra problemelor de retorică; şi o fac, fără îndoială, în varianta pe care o impun imperativele prezentului şi textura disciplinelor de referință: teoriile comunicării, neoretorica, teoria textului şi a discursului.
O privire diacronică asupra prezenței discursului argumentativ în programele de învățământ româneşti recompune un desen discontinuu ce marchează: o primă etapă (1864-1899), definită prin preocupări substanțiale, vizibile în prezența retoricii ca disciplină autonomă; o a doua perioadă (1899-1947), în care analiza şi producerea argumentației devin parte integrantă a studiului limbii şi literaturii române, fiind evaluate inclusiv în cadrul examenului de bacalaureat, prin proba de disertație orală; etapa 1947-1995, când autorii de programe pun între paranteze orice interes pentru construcția discursului-acțiune, şi, în sfârşit, etapa actuală.
Privite din punctul de vedere al discursului argumentativ, mizele ultimelor documente şcolare sunt duble: ele urmăresc refacerea legăturilor cu tradiția şcolii româneşti din prima jumătate a secolului XX, pe de o parte, şi sincronizarea cu tendințele europene ale teoriei şi practicii şcolare a argumentării, pe de alta.
De aici şi intenția acestui număr: aceea de a provoca dialogul legat de rostul şi locul argumentației în ora de limbă şi literatură română şi de a face cunoscute experiențele didactice în cadrul cărora s-au conturat şi confirmat scenarii capabile să formeze/să cizeleze capacitățile de receptare şi producere a acestui tip de discurs.
Problematica fiind dificilă şi în absenŃa unei tradiții a teoriei şi practicii argumentării pentru gimnaziu şi liceu, vom prelungi tema în numărul viitor.
