Monica Onojescu, Consilieri de lectură și „Consilierul de lectură”
Despre consilieri de lectură. La sfârșitul lui februarie 2019 am fost invitată de Asociația Learn&Vision la un eveniment de multiplicare a unui proiect internațional, „Facilitatorul de literație în familie pentru o societate literată”. La conferință am aflat despre alte proiecte asemănătoare. Unul este al Bibliotecii Octavian Goga din Cluj, celălalt, „Magia lecturii”, e un proiect coordonat de Universitatea din Liège în parteneriat cu asociații de literație din mai multe țări, printre care și ALSDGC din România. Scopul comun al tuturor acestor proiecte este formarea și consolidarea profilului facilitatorilor/profesioniștilor împlicați în educația timpurie în mediile defavorizate social în dublu sens: o dată, pentru a-și dezvolta propriile competențe pentru a livra direct programe de literație copiiilor de vârstă mică, în al doilea rând, de a sprijini părinții, convingându-i de necesitatea formării timpurii a unor competențe de literație propriilor copii, factor important în reușita socială.
Discuțiile s-au axat pe două aspecte: abilitățile necesare facilitatorului de literație în familie (bun organizator, moderator, comunicator, spirit novator etc.) și pe intervenții și practici de literație care duc la dezvoltarea unei atitudini pozitive față de lectură a copiilor, începând cu vârste foarte mici.
Experiența1 de consilier de lectură în programul „Cercuri de lectură” confirmă validitatea profilului și practicilor, dar tot experiența le completează. Completările țin de profesia de bază, de categoria de vârstă căreia ne adresăm, de contextul în care s-au „Cercurile…” (în 2004 societatea părea că se resemnase cu gândul că vizualul și divertismentul vor lua locul lecturii), de puținătatea atunci a surselor de informare și de lipsa unor modele. Până la urmă, dezavantajele s-au transformat în avantaje, pentru că am fost obligați să ne construim profilul, care continuă să se dezvolte organic. Sintagma „consilier de lectură” este preluată dintr-o comunicare a lui Liviu Papadima, susținută la simpozionul ANPRO din 2005, Lectura. Repere actuale. Pentru ceea ce doream să facem ni s-au părut acoperitoare sensurile cuvântului: sfătuitor, sfetnic, dar și specialist care rezolvă o anumită problemă. Treptat, ceea ce pentru Liviu Papadima era o utopie s-a umplut de sens, dovedind că modelul poate funcționa în realitate
„Vocației”, i-am adăugat calitatea de a fi bun cititor, convins de beneficiile lecturii, motivație interioară și de durată, capacitate de a renunța la autoritatea de profesor în schimbul celei de consilier, cunoașterea elevilor și a preferințelor lor, mult entuziasm și mult optimism. În timp profilul s-a completat cu rolurile pe care ni le-am asumat; unii s-au regăsit în unul sau două; alții, mai puțini, în toate. Până acum acestea sunt: coordonatori ai cercurilor sau ai altor activităţi de promovare/animare a lecturii; profesori care își mută în clasă experiența dobândită în cercuri; conceptori de proiecte proprii de lecturăi; formabili şi formatori; cercetători care realizează o cercetare calitativă pe grupuri de elevi; autori care-şi descriu/demonstrează experienţa în articole/studii/ateliere.
La conferință s-a pus și problema creării unei rețele naționale de facilitatori, formatori, persoane care se ocupă de educația timpurie, consilieri de lectură etc. Un astfel de rol și l-a asumat „Consilierul de lectură”din 2015, dar ar putea fi dezvoltat cu succes în anii următori.
Despre „Consilierul de lectură”2 În 2008, în scopul menținerii legăturii dintre coordonatorii cercurilor de lectură, ne-am propus să edităm o publicație cu apariție semestrială, „Revista cercurilor de lectură”, gândită ca schimb de experiență și jurnal al activităților din cadrul programului. Dar am luat în considerare și un public mai larg, adresându-ne tuturor celor care cred cred în rolul formator al lecturii literaturii și doresc să se implice în promovarea ei printre tineri. Despre ce urma să conțină revista citez din argumentul primului număr: „Ce va cuprinde revista? Articole teoretice, articole de cercetare didactică, descrieri de activităţi de cultivare a lecturii, în cercuri ori în clasă, recenzii, prezentări de cărţi, interviuri, anchete. Cum am dori să fie revista? Frumoasă, autentică, dinamică, scrisă bine, cu articole scurte şi clare.” „Revista cercurilor de lectură” a apărut cu acest nume până în 2014.
La începutul lui 2015 am răspuns unui apel pentru proiectul „Reţeaua Europeană a organizațiilor din domeniul politicilor de literație” – The European Literacy Policy Network – ELINET (Comisia Europeană EAC 2014). Proiectul îşi propunea „să îmbunătăţească politicile de literaţie în toate cele 28 de State Membre”, însă, înainte, se considera că este nevoie de identificarea a ceea ce s-a făcut deja, adică a bunelor practici în domeniul literaţiei. Dintre cele opt domenii considerate de interes, „Cercurile…” se încadra în cel puţin două: proiecte/programe care îşi propun să sprijine lectura pentru plăcere a copiilor, adolescenţilor sau adulţilor în mediu real sau virtual şi programe de dezvoltare profesională pentru cadre didactice care dezvoltă sistematic competenţele de predare a literaţiei. Obligați să regândim evoluţia şi rezultatele programului „Cercuri de lectură” prin raportare la standarde internaționale, a fost firesc să adoptăm și o perspectivă contextuală asupra viitorului lui în sensul sincronizării cu programele de literație internaționale. Ca urmare ne-am propus să continuăm pe lângă inspectorate și direcțiuni pledoaria pentru introducerea atelierelor de lectură/scriere experimentate din 2010. Faţă de cercuri, activităţi extracurriculare complet neformalizate, care exploatează în genere valenţele textului literar, atelierele funcţionează, în funcţie de necesităţile grupului de elevi, ca „opţionale” în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii. Scopul lor este de a îmbunătăţi competenţele de înţelegere/interpretare a diferitelor tipuri de texte, competenţe prezente în programele şcolare şi evaluate prin examene.
A doua decizie a fost aceea de rebranduire a „Revistei cercurilor…”. Deși ne propusesem să ne adresăm unui public larg, interesat de problemele lecturii tinerilor, după șase ani am constatat că am eșuat. Revista era considerată numai a proiectului, în cel mai bun caz, interesând doar pe profesorii de română. Am început prin a testa așteptările unui public care, mai ales după discuțiile aprinse în jurul rezultatelor slabe ale elevilor români la testările PIRLS și PISA, începuse să fie sensibilizat față de problemele lecturii în școală. Am trimis un chestionar pe toate rețelele noastre de comunicare vizând profesori, bibliotecari și documentariști și, în măsura posibilităților, părinți. Celor cinci întrebări închise, le-am adăugat două deschise. Prin prima solicitam propuneri pentru un alt nume al revistei, pentru că am considerat că principala piedică în receptarea ei se datora restrictivului „Revista cercurilor de lectură”; prin a doua solicitam propuneri pentru probleme de interes și rubrici care să le susțină. De data aceasta ne-au răspuns în afară de profesorii de română și profesori de alte specialități, bibliotecari școlari și chiar câțiva părinți.
În ce privește numele, am renunțat de la început la propunerile care trimiteau la modul general spre lectură sau spre o revistă de lectură destinată tinerilor. Au mai rămas două, „Consilierul de lectură” și „Revista profesorului de literație”. Ambele aveau avantajul clarificării publicului țintă – cel care prin profesie sau prin acțiuni de voluntariat își propune să apropie și să mențină interesul pentru lectură al copiilor și tinerilor, indiferent de tipul de texte și suportul pe care le citesc. Am optat pentru „Consilierul de lectură” pentru că ni se părea că „literație” e simțit încă ca un barbarism iar „profesorul” trimite la o profesie cu un statut exercitat într-un cadru formal. Termenul de „consilier” mai avea avantajul că asigura legătura cu „filozofia” programului „Cercuri de lectură ” și asigura continuitatea cu „Revista cercurilor…”. În plus avea și avantajul acoperirii unei game largi de profiluri. Consilieri pot fi profesioniști ca educatori, învățători profesori de limba și literatura română sau de alte limbi, în fișa postului lor intrând formarea competențelor de lectură, dar și profesori de toate specialitățile, bibliotecari, librari, scriitori, părinți, bunici etc. În ce privește propunerile de îmbunătățire și diversificare, am constatat că majoritatea respondenților se declara mulțumită de vechea revistă.
Din 2015 „Consilierul de lectură” apare ca revistă trimestrială sub egida Programului „Cercuri de lectură”/ANPRO, iar numărul din octombrie are un supliment în care se valorifică produsele participanților la etapa finală a Lecturiadelor.
Am menținut majoritatea rubricilor din vechea revistă, dar am diversificat materialele care intră în ele, adaptându-le la contextul nou creat în educație de discuțiile din jurul conceptelor de lectură/literație/alfabetizare funcțională. În continuare, lectura literaturii își menține locul privilegiat datorită marii ei puteri formatoare, dar am făcut o deschidere mai mare spre alte tipuri de texte și lecturi și spre o mai mare varietate de experiențe de lectură. Astfel în IDEI ne-am axat cu precădere pe lectura textelor multimodale, pe lecturi inter- și transdisciplinare; am publicat experiențele de îndrumare a lecturii ale profesorilor de alte specialități, ale părinților și bibliotecarilor; am promovat proiectele de lectură/literație ale asociațiilor, în „Are… cuvântul” am dat cuvântul nu numai editorilor, ci și cititorilor, asociațiilor, bibliotecilor; am semnalat evenimente din viața școlilor și comunităților care aveau atingere cu lectura; am promovat, alături de lectura cărților tipărite și e-bookuri, așa cum în recenziile de la BUN DE LECTURA, atât maturii cât și copiii au scris nu numai despre cărți de literatură, ci și despre jurnale, eseuri, cărți de știință și ne-am străduit să respectăm ceea ce ne-am propus de la început, să facem o revistă de didactica narativă a lecturii, adică o revistă de informație, dar, pentru că se adresează unui public dintre care o mare parte nu e specialistă în teoriile lecturii, să poată fi scrisă în așa fel, încât să poată fi citită cu folos și plăcere de un public cât mai larg.
Primul feedback l-am primit în 2016, la un an de la apariția noii reviste, a urmat chestionarul din 2018. De fiecare dată am încercat să ținem cont de critici și sugestii. Pe parcurs, am introdus rubrica „De la 9… la 90+”, interviuri cu persoane de profesii și vârste diferite despre rolul pe care îl joacă lectura în viața lor. Deși nu ne-am propus o revista tematică, am observat că de fiecare dată primim un număr de articole care se grupează în jurul întrebării anchetei. Și atunci am încercat să menținem interesul pentru o problemă mai multe numere. În anul 2015 (semi)tema revistei ce anume motivează interesul copiilor și tinerilor pentru lectură, în anul următor ne-am ocupat de menținerea interesului pe termen lung, de fiecare dată solicitând răspunsul din ambele direcții: consilieri și elevi. Tema simpozionului ANPRO din 2017, Literatura și valorile, a provocat prelungirea problematicii conferinței în mai multe numere, proiectul Mică istorie a unui secol mare din 2018 a generat o nouă (semi) temă: relația dintre lectura textului și lectura imaginii. (Semi) tema anului 2019, având-o în vedere pe cea a Lecturiadei elevilor, va fi lecturi digitale.
Începând cu acest număr al revistei vom introduce două rubrici noi, una, „(Re)citiri”, destinată valorificării unor materiale publicate cu ani în urmă în cărțile programului „Cercuri de lectură” și simpozionului ANPRO, considerăm noi, interesante și la fel de actuale ca în momentul apariției lor și un „Jurnal online” care ar putea să dea seama de preocupările de zi cu zi ale unui profesor-consilier de lectură.
La începutul anului 2018, Comisia Europeană a lansat un nou document privind competențele-cheie, adaptându-le la dinamica societății. Prima dintre competențe, care o înlocuiește pe cea de comunicare din documentele din 2007 este competența de literație, tradusă în documentele noastre ca alfabetizare. Reproduc definiția: „Alfabetizarea este capacitatea de a identifica, înțelege, exprima, crea și interpreta concepte, sentimente, fapte și opinii, atât verbal, cât și în scris, folosind materiale vizuale, auditive/audio și digitale în diferite discipline și în diferite contexte. Ea implică capacitatea de a comunica și de a stabili conexiuni cu alte persoane, în mod eficient, adecvat și creativ.” Dacă lăsăm la o parte contextul (revoluția tehnologică și digitală și subînțelegerea nevoilor remediale) ajungem într-un punct unde descoperim că „alfabetizarea” se suprapune peste mai vechea definire a lecturii: „capacitatea de codare și decodare a unui mesaj oral sau scris în scopul comunicării” iar cel care o poate face cu bune rezultate, pentru că este motivat și știe cum s-o facă, este părintele, profesorul, facilitatorul, persoana care se ocupă de educația timpurie – într-un cuvânt „consilierul”.
Note
1 Profilul și rolurile consilierilor de lectură sunt construite pe baza capitolului „Cercuri și consilieri” în Lecturiada 4, Casa Cărții de Știință, 2013 și Monica Onojescu, „Portret de grup cu consilieri de lectură” în Profesorul de lectură, Casa Cărții de Știință, 2014.
2 În afară de consultarea revistelor, pentru informații punctuale fac trimitere la argumentul nr. 1/2008 în „Revista cercurilor de lectură”, precum și la argumentul, ancheta „«Revista cercurilor de lectură». Ce ar trebui să rămână? Ce ar trebui să schimbăm?” și Monica Onojescu, „Înainte de a merge mai departe” în „Consilierul de lectură”, nr. 1/2015.
în „Consilierul de lectură, nr. 1 (17) 2019
