CE? Copiii trebuie încurajați să găsească metoda care funcționează cel mai bine pentru ei atunci când compun o poveste. Ceea ce vă prezentăm este o activitate în trei etape care-i învață pe elevi să studieze modul în care se construiește o poveste potrivită pentru copiii de la primar, dar se poate aplica și în clasele mici de gimnaziu.
DE CE? Mulți elevi întâmpină dificultăți atunci când trebuie să spună sau să construiască o poveste.Pentru a-i ajuta le putem oferi un model de lucru în trei etape pornind de la experiența unui bun povestitor și de la propria lor experieță.
Obiective: dezvoltarea gândirii creatoare a copilului în alegerea subiectului povestirii a personajelor şi acţiunilor;
redarea unor povestiri noi pe baza structurii modelului dat; înlănţuirea logică a ideilor în cadrul povestirii; stimularea capacităţii de exprimare corectă, originală; dezvoltarea interesului copilului pentru latura artistică; cultivarea interesului pentru textul literar;
trezirea interesului de a compune ei înşişi povestiri şi de a le istorisi celorlalţi copii.
CUM?ACTIVITATEA 1. ASCULTĂM UN POVESTITOR
- Invitați un bun povestitor care să povestească o scurtă istorioară sau o poveste. E de preferat să aveți un invitat pentru această etapă demonstrativă, dar dacă nu este posibil se poate asculta un CD audio cu o poveste.
- Cereți elevilor să urmărească modul în care se povestește: gesturile povestitorului, expresia feței, vocea, ce fel de propoziții folosește, cum începe povestea, care este punctul culminant etc.
- Se poartă discuții pe marginea textului audiat și se stabilesc direcții pe care să le folosească elevii atunci când vor construi o poveste. Discuția se poartă pe marginea întrebărilor care structurează informația prezentată: Cine? Ce? Despre ce? Cum? De ce? Din ce cauză? Cum a captat povestitorul atenția ascultătorului? Când nu ați reușit să urmăriți firul poveștii? Etc.
ACTIVITATEA 2. Povestea mea
- In etapa a doua pentru a înțelege cum se construiește o poveste, elevii trebuie să-și spună propria poveste în care să prezinte momente importante din viata lor.
- Pentru a-i ajuta Iși vor dezvolta ideile într-un CIORCHINE cu tema „MOMENTE IMPORTANTE” Vor pregăti apoi prezentarea, povestind oral ceea ce au scris. În timpul povestirii se urmărește ceea ce s-a învățat în activitatea 1, direcțiile de urmărit într-o povestire.
- Pentru această prezentare ei pot să aducă o „MEMO-CUTIE” în care sa-și pună obiecte personale, obiecte adunate în drumeții, amintiri palpabile care să-i ajute în povestire. Cutia poate fi decorată cu poze de familie.
ACTIVITATEA 3. ZIUA POVEȘTILOR
- Stabiliți o zi pe care să o declarați ziua poveștilor. Transformaţi sala de clasă într-un laborator de poveşti. Aşa cum există laboratoare în care farmaciştii ori cofetarii experimentează, testează şi prepară fel de fel de lucruri, aşa poate exista şi un laborator de poveşti, în care ingredientele cunoscute şi cele secrete să fie combinate pentru a obţine poveşti de tot felul: cutii, borcane.
Ca orice laborator, şi cel de poveşti trebuie dotat cu instrumentarul necesar, cu recipiente şi ingrediente, astfel încât cei care vor face experimentul povestitului să aibă totul la îndemână.
- Povestiţi puţin cu copiii despre… poveşti. Ce conţin ele? Ce elemente le compun? Ce sunt personajele? De câte feluri? Ce acţiuni apar în poveşti? Unde se întâmplă acţiunea unei poveşti? Când? Cum se termină o poveste?
- Enumeraţi elementele unei poveşti folosind cutii sau borcane. pentru: personaje principale, ajutoare, timp, loc, obiecte magice, acţiuni, ingrediente secrete, titluri etc. In fiecare cutie/borcan adunați mai multe idei care ulterior pot fi combinate in N+1 povesti.
Exemplu: Din cele cinci borcane s-au scos bilețele care compun următoarea idee care trebuie dezvoltată într-o poveste: Un lup lângă un tonomat cu muzică așteaptă să apară vulpea cu sacul plin de pești.
- După ce fiecare povestitor a combinat într-o poveste elementele, urmează cea mai frumoasă şi interesantă etapă a jocului: povestitul. Povestitorii vor spune pe rând, în faţa celorlalţi, povestea creată.
- La finalul poveştii, poate fi împărtăşită şi experienţa în sine, fiecare exprimând ce a însemnat pentru el acest joc, ce etapă i-a plăcut cel mai mult, unde a întâmpinat greutăţi, cum le-a depăşit…
- De asemenea, cei care ascultă povestea pot formula aprecieri, pot pune întrebări legate de firul epic, pot face sugestii.
Concluzii
Activitatea de povestire are valenţe informative şi formative. Acest demers didactic este o buna alternativă la modelul de construire a unui text pe structura: introducere, cuprins, încheiere, oferit în primar, pentru că urmărește structurarea informatiei cu organizatori grafici și analizează un model de construire structurată a poveștilor.. Copiii asimilează diverse informaţii, dar în acelaşi timp prin povestiri, poveşti li se satisface nevoia de cunoaştere şi afectivitate, se stimulează imaginaţia şi se constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare.
Marinela Scripcaru, Cum povestim? Modelul povestitorului în „Consilierul de lectură”, nr. 1/2015
