LITERAȚIA. CADRE CONCEPTUALE ȘI REZOLVĂRI DIDACTICE
Propus la sfârșitul deceniului literației (vezi Rezoluția 56/116 United Nations Literacy Decade: education for all adoptat de Adunarea General a Națiunilor din 2001) tema conferinței, așa cum am prevăzut, s-a dovedit una dintre cele mai dificile în lipsa unei preocupări a sistemului pentru problemă. De altfel nu numai sensul, dar nici chiar termenul de literație nu s-a impus printre profesorii români. Mai frecvent, în puținele lucrări de specialitate din spațiul românesc, se utilizează alfabetizare funcțională, înțeleasșca o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească , dar nu înțeleg decât, în cel mai bun caz , superficial ceea ce au citit. Am optat pentru literație, nu numai pentru că este mai scurt, ci și pentru că trimite direct la literacy, deși în românește cuvântul, neînregistrat încă în dicționare, poate să nască confuzii. Luând în considerare viitoarele dificultăți, tema a fost pregătită cu cel puțin un an înainte. O solicitare din partea asociației privitoare la punctul de vedere al ministerului căreia i-a dat curs Mina-Maria Rusu, inspector general de specialitate, o dezbatere pe tema lecturii și scrierii la care au participat și membrii altor asociații profesionale (de educație civică , de istorie, de limbi moderne), lansarea unei invitații ca profesorii să aplice în clasă și să prelucreze chestionarul de lectură din broșura PISA, solicitând elevii de 14-15 ani să rezolve modelele de teste din aceeași broșură de antrenament au avut ca scop sensibilizarea profesorilor față de problemă . Însă impulsul puternic a venit în urma publicării rezultatelor elevilor români la testarea PISA, la care, și de data aceasta, s-au plasat pe unul din ultimele locuri dintre țările din Europa în ceea ce privește abilitățile de lectură .
