Apel. Saptamana literatiei

„Săptămâna Literaţiei” este un eveniment iniţiat în cadrul proiectului ELINET (Reţeaua Europeană de Politici în domeniul Literaţiei) care se desfăşoară între 8 şi 17 septembrie în toate ţările UE. Proiectul urmează să se încheie la Bruxelles cu un concurs şi o ceremonie oficială. La ANPRO invitaţia a ajuns prin intermediul ALSDGC (parteneră în proiect). Indirect suntem implicaţi şi noi. În iarnă, la solicitarea ALSDGC, care aduna experienţe de bune practici în domeniul literaţiei din ţara noastră, am descris pentru ELINET programul “Cercuri de lectură”. Scopul proiectului “Săptămâna literaţiei” este de a se atrage atenţia asupra “nivelului scăzut de competenţe de literaţie a populaţiei de toate vârstele din întreaga Europă şi propun acţiuni „în vederea ameliorării acestei situaţii”. Apel. „Ia parte la această mişcare europeană!” Nu cred că este nevoie să explic de ce am anunţat atât de târziu evenimentul. La noi şcoala începe mâine şi era clar că nu sunt prea mulţi dispuşi să se gândească în vacanţă la astfel de probleme, oricât ar fi ele de importante. Dar cred că nu se întâmplă nimic dacă „săptămâna literaţiei” la noi ar ţine între 14-19 septembrie. Important este să răspundem apelului. De la început ţinem să specificăm că vă propunem să vă implicaţi într-o acţiune a unei asociaţii profesionale, ca voluntari. Deci dvs. trebuie să găsiţi mijloacele cele mai potrivite de a atrage în această mişcare superiorii, colegii, elevii, părinţii. Având în vedere durata, este firesc că nu veţi putea rezolva într-o săptămână problemele sistemului cu privire la literaţie, însă în acest interval puteţi sensibiliza elevii, direcţiunea, profesorii de toate specialităţile faţă de problemă. În ceea ce priveşte modul în care veţi proceda, aşa cum am văzut şi în alte situaţii, lucrurile merg bine, dacă se fixează un cadru general şi vi se lasă iniţiativa. Foarte pe scurt, voi fixa cadrul. Scop: scoaterea în evidenţă a importanţei scris/cititului cu sens (prin acţiuni, nu prin discursuri) Perioada: 14-19 septembrie (de la câteva minute în fiecare zi (la începutul zilei, la începutul orelor, indiferent de disciplină, în timpul pauzelor prin emisiuni radio) la activităţi cu durată mai lungă Public ţintă: elevi, profesori, părinţi Activităţi/forme: ce doriţi şi ce credeţi că este mai potrivit pentru şcoala dvs. Nu este nevoie de fiecare dată să descoperiţi roata şi dacă răsfoiţi cărţile şi revistele asociaţiei găsiţi acolo nenumărate exemple. Trec în revistă rapid: lansarea unor slogane în ceea ce priveşte importanţa scris/cititului cu sens (folosesc termenul acesta pentru ca să nu repet definiţia literaţiei pe care o cunoaşteţi cu toţii); panouri mari, plasate în diferite locuri „strategice” pe care oricine poate nota titlul unei recomandări de lectură; după modelul Pentameroniadei, zile tematice pentru cititul de plăcere, cititul cu scop informativ, cititul pe internet, cititul cărţilor pe hârtie, cititul critic etc. (am notat rapid, fără un plan, ceea ce mi-a trecut prin minte); 10 minute de lectură (de exemplu, din manuale), urmate de discuţii (mi-am amintit de singura acţiune cât de cât coerentă la nivelul sistemului în ceea ce priveşte literaţia – „foaia de parcurs”, mult hulită şi luată în derâdere acum câţiva ani şi de care s-a uitat complet pentru că niciodată nu a fost explicată, ci numai decretată de sus în jos ca obligatorie), un moment în cancelarie de tipul cafenelei literare în care profesorii de diferite specialităţi îşi recomandă reciproc cărţi, fiecare din specialitatea lui; mici concursuri cu privire la descifrarea sensului unui text şi raportarea critică la el, identificarea cuvintelor cheie dintr-un pasaj (cred ca ar fi de succes aplicarea exerciţiilor propuse de Ioana Nanu, Soluţii vechi pentru timpuri noi, în „Consilierul…” nr. 1/2015, etc. etc. Impactul. Pentru că e nevoie de o măsurare a efectului, cred că ar trebui să rămână o urmă: feedbackuri la sfârşit de săptămână, liste cu recomandări de cărţi postate pe retelele de socializare, impresii notate în jurnale, un punct în plus la notă (am văzut că in documentele noi se insistă asupra evaluării formative. Ar fi un treabă grozavă dacă aţi posta descrieri de activităţi sau v-aţi convinge colegii şi elevii să posteze recomandări de cărţi sau impresii pe www.anpro.ro la comentarii. Atmosfera: plăcută, neostentativă, necoercitivă. Este important să se vadă implicarea tuturor şi interesul fiecăruia pentru problemele celuilalt. Sperăm să răspundeţi apelului nostru şi aşteptăm veşti de la dvs. pentru „Consilierul de lectură”/3. Termenul: 25 septembrie 2015 Propunerea mea. Aşa cum ştiţi, cel mai bun lucru pentru a-l implica pe celălalt, este să acţionezi chiar tu. Aşa că încep eu. Cred că aţi observat că am folosit pe parcursul acestui mesaj prea lung (toată lumea ştie că e mult mai greu să transmiti mesaje concentrate şi eu nu am avut suficient timp să-l scurtez) cuvinte ca „sensibilizare”, „empatie”. Am făcut-o nu întâmplător. Chiar cred că în că în acţiuni de voluntariat, cum sunt cele ale unei asociaţii, găsirea unei motivaţii interioare, care are de-a face cu entuziasmul, emoţiile şi sentimentele, face să se pună lucrurile în mişcare. Ca să nu mă mai lungesc cu explicaţiile, vă recomand de data aceasta nu o carte, ci o revistă, numărul de toamnă a lui DOR („Decât o revistă”) care are ca temă empatia. Sunteţi cititori cu bună practică, pentru dvs. nu cred că e cazul să recurg la tot felul de artificii pentru a vă atrage atenţia asupra ei, aşa că voi recurge doar la reproducerea a două scurte fragmente din Editorialul semnat de Cristian Lupşe: „În discursul lui Wallace [David Foster Wallace, scriitor considerat la 43 de ani – vârsta la care ţine discursul citat, This is Water – , drept un geniu al literaturii americane contemporane], empatia apare ca o formă de protest împotriva egoului, a realităţii că an de an devenim tot mai absorbiţi de propriile posesiuni şi titluri şi teorii despre viaţă, până la punctul în care uităm cu toţii că suntem în aceeaşi apă. «Libertatea care contează» spune Wallace, «implică atenţie şi prezenţă şi disciplină şi efort şi capacitate de a ţine la cei din jurul tău şi a te sacrifica pentru ei, iar şi iar, în nenumărate moduri neînsemnate, şi deloc sexy, zi după zi».” Cristian Lupşe, Despre apă şi empatie.