Poveşti cu vâlve, spiriduşi, lupari şi alte asemenea făpturi

echo wp_get_attachment_url( get_post_thumbnail_id( $post->ID ), ‘single-post-thumbnail’ );[/insert_php]”]

La Lecturiada elevilor de anul trecut a fost prezentat un filmuleț în care un țăran din Mărișel, pe numele său Mihai Abrudan, bunicul uneia dintre fetițele participante la concurs, spunea unor copii, ce se fereau de ploaie într-un autobuz dezafectat, o poveste. O reproduc:
…mergând ei cu lemne pe la sate să-şi câştige pita, sara s-o oprit să-şi frigă slănina la Ciurila.
Ş-o făcut două focuri, unul aci, unul mai încolo. Şi numa aud ei prin pădure pâş, pâş, pâş. Iac-un lup vinea pe foale până lângă ei. Şi zice unu către altu:
− Oare ce-i p-acolo? Ia du-te şi adu săcurea de pă căruţă.
Era aproape acolo. Da unu mai bătrân zice:
− Nu, nu, daţi-i pace.
I-o dat pace. Ş-ăla mai bătrân o picurat nişte unsoare de la slănină pă un colţ de pită şi l-o ţîpat cole mai încolo. Ş-o vinit lupu şi l-o mâncat. N-o mişcat de-acolea până nu l-o mâncat. După ce l-o mâncat s-o sculat în picioare ş-o făcut din cap aşe. O mulţămit frumos de mâncare. Şi s-o dus.
− Credeţi, copii? (intervenția profesoarei)
− CUM SĂ NU CREADĂ, DAC-AŞA O FOST?
Și mai departe:
Omu ăla după şapte ani de zile s-o dus cu ciubere pă sate. O ajuns într-un sat acolo, mai departe. Și o văzut un bade tăind lemne dinaintea cășii:
− Bade, hei! Bună sara!
− Sara bună!
− Oare unde să stau cu căluţu să dorm la noapte?
− No, hai la mine!
− D-apoi că n-ai poiată.
− Ba am. Da-i mai încolo.
O tîpat ciuberele înaintea cășii şi s-o dus cu calul până la marginea pădurii. Acolo avea poiată şi avea şase oiţe.
− Tulai, nu las calu aice, că mi l-o mânca lupii.
− Nu te teme. Ţi-l plătesc io dacă ţi-l mâncă.
Şi l-o dus acasă pă drumaru Şi gazda i-o dat de mâncare. Şi mâncând ei, povestesc:
− Mă, ştii tu de amu şapte ani când i-ai dat nişte clisă de mâncare la un lup. Io am fost ăla.
− Chiar credeţi, copii?
− CUM SĂ NU CREADĂ, DAC-AŞA O FOST?
Cuvintele lui badea Abrudan s-au imprimat atât de puternic în mintea noastră, încât au dat numele Lecturiadei elevilor din anul acesta, atunci când am hotărât să ne oprim la făpturile și poveștile inspirate din mitologia românească. Pentru prima etapă am propus un concurs de scriere creativă „Povești cu vâlve, spiriduși, lupari și alte asemenea făpturi” deschis tuturor elevilor. Concursul a început în luna februarie. Ziua de 23 aprilie, Ziua cărții, care anul acesta a intrat în săptămâna Școala altfel, a fost momentul de vârf al concursului. Participanții și-au citit textele în fața colegilor, urmând ca în funcție de reacțiile publicului să se selecteze poveștile care au fost trimise pentru etapa finală.
Jurizarea poveștilor primite a fost făcută de redactorii „Consilierului de lectură” (pentru primară, de Marinela Scripcaru; pentru gimnaziu, unde au fost trimise cele mai multe, de Ioana Nanu, Marina Șerban și Corina Dindelegan, iar pentru liceu, de Alina Petri și Mihaela Nicolae. Poveștile au fost citite individual iar lista cu propunerile finale fost trimisă pentru o supervizare Adinei Popescu, jurnalistă, scriitoare și redactor al revistei de scriere creativă pentru copii, „Ordinul povestitorilor”.
În 1 iunie au fost postate pe www.anpro.ro/Pagina Cercuri de lectură titlurile primelor 10 povești, Autorii au fost invitați la Atelierele de scriere și ilustrare de text de la Cluj care vor avea loc între 1-5 septembrie. Lista a fost completată în ordinea selecției cu încă 40 de texte. Cele 50 de povești sunt publicate în volumul de față.
Am ezitat destul de mult asupra unei formule de structurare a materialului. Puteam să încep cu primele 10 texte și să continui cu celelalte într-o ordine valorică descrescătoare. Citindu-le însă mi-am dat seama − chiar și în cazul unor autori copii −, cât de relative sunt criteriile noastre și, mai mult, că eram tentată să-mi introduc propria ierarhie. Așa că am renunțat.

Puteam să le pun pe categorii de vârstă și teme specifice, gândindu-mă că elevii de la primară și gimnaziu vor fi tentați de povești feerice cu personaje clasice de basm., iar cei de la liceu vor exploata mai mult ambiguitatea fantasticului romantic sau terifiant. Nu mi-a ieșit.
M-am gândit atunci să le grupez în funcție de gen, presupunând că fetele vor fi atrase de zâne și zburători, iar băieții de povești cu acțiune și portaluri. Spre mirarea mea, cea mai violentă poveste cu niște vâlve bătăușe era semnată de o fetiță de 11 ani. Iar portalurile erau distribuite în egală măsură în poveștile băieților și ale fetelor. Tot în proporții aproximativ egale pentru gimnaziu și liceu erau și poveștile cu tentă parodică și cele de groază.
Până la urmă, dat fiind titlul, am optat pentru o grupare tematică, inspirată din minunata carte de „Mitologie populară pe înțelesul copiilor”, Îngeri, zmei și joimărițe, Humanitas, 2008. Cele patru capitole, inegale ca dimensiuni: sunt Făpturile cerului, ale văzduhului și ale timpului, Făpturile pământului (capitolul cel mai voluminos), Făpturile pădurii și ale apelor și Făpturi din basme. În fiecare am respectat ordinea alfabetică a numelui autorilor, dar am specificat vârsta.
În încheiere am reprodus un „jurnal de creație” al unei autoare de 15 ani.
Cu excepția unor corecturi de ortografie și de punctuație, nu am intervenit în texte. Mulțumesc profesorilor și părinților că au respectat o condiție esențială a concursului, și anume aceea de a nu le impune copiilor și adolescenților propriile lor criterii în materie de gust. Am crezut că este mai bine să citiți poveștile, chiar dacă uneori stângace și marcate prea vizibil de modele, ale unor copii îndrăgostiți de lectură, și care, așa cum mărturisesc, au făcut pasul următor, descoperind că le place nu numai să citească, ci și să scrie.
Deși în regulamentul concursului am specificat ca ar fi de dorit ca autorii să-și ilustreze textele, nefiind o condiție expresă, am primit puține desene, majoritatea inutilizabile.
Am anunțat atunci pe grupuri că avem nevoie de ilustratori. Poate și pentru că ne apropiam de sfârșitul anului școlar și copiii erau cu gândul la vacanță, ne-au răspuns doar doi: Anya Circa-Chirilă din clasa a VI-a și Erik Bejan din clasa a V-a, amândoi din Arad. Le-am trimis textul și au ales pentru ilustrare aproximativ 15 povești. Le mulțumim și îi invităm să participe la „Școala solomonarilor ” din septembrie.
Alte povești au fost ilustrate cu desene de personaje fantastice, trimise redacției „Consilierului de lectură” la începutul primăverii de membrii cercului „Unde fugim de-acasă?” din Botoșani.
Pentru celelalte, am apelat la autorii portofoliilor selectate pentru etapa finală. cerându-le să ne îngăduie să preluăm în întregime sau să decupăm bucăți de ilustrații din antologiile lor. Le mulțumim cercurilor „Muguri” din Rădăuți, „Negru pe alb” din Buzău și „Exploratorii fanteziei” din Cluj. În câteva cazuri, am preluat imagini de pe internet. Mare admiratoare a picturii naive, sunt convinsă că pictorii țărani nu se vor supăra că mi-am permis să ilustrez poveștile, apelând la tablourile lor.
Vă invităm să citiți poveștile din acest volum. Sunt convinsă că multe vă vor plăcea, chiar dacă nu din aceleași motive. Cei mai tineri probabil veți spune: „Ce amuzante!”, „Ce bine conduce acțiunea și ce interesant se joacă cu cititorul!”, „Am aflat o mulțime de lucruri despre iele. Nu sunt chiar așa de rele cum credeam”, „N-am știut că există și o vâlvă a urșilor. Oare a citit despre ea sau a inventat-o?”, „Nu mi-am închipuit că mitologia românească este atât de bogată.”); despre altele veți spune „A, recunosc prea ușor modelul.”, „Se cam încurcă cu finalul. Eu aș fi încheiat altfel.” Mai cred că după aceea mulți dintre voi veți căuta în cărți sau pe internet informații despre „Vâlve, spiriduși, lupari și alte asemenea făpturi”. Sunt destule. Puteți descărca chiar cărți întregi și studii serioase.
Iar cei mai în vârstă, părinți, profesori și poate chiar scriitori cunoscuți vor spune: „Nu credeam că își amintește de cărțile pe care i le citeam și de poveștile pe care apoi le imaginam împreună”, „A înțeles bine lecția cu naratorul și cu spargerea «zidului» dintre scriitor și cititori.”, „«Cartea» și «portalul» sunt metaforele cele mai frecvente. Oare de ce?
Așa cum probabil ați observat, după titlul volumului am specificat „partea întâi”, aceasta înseamnă că urmează o continuare. Etapa finală a „Lecturiadei elevilor” din anul acesta se va desfășura sub formă de ateliere de scriere și ilustrare de text împreună cu Adina Popescu, autoarea cărții O istorie secretă a Țării Vampirilor, și cu Adrian Barbu, cunoscut ilustrator de cărți pentru copii. La sfârșit fiecare participant, copil sau consilier, va avea scris și ilustrat cel puțin un text pe care abia așteptăm să-l publicăm.
Mulțumim părinților, profesorilor, în special celor de română, și coordonatorilor de cercuri care au făcut publicitate concursului și și-au încurajat copiii să participe la „Lecturiada elevilor 2016”.
Monica Onojescu, august 2016