Revista „Perspective” Nr.32 / 2017

Teoria este dintotdeauna prezentă în lecția de română, fie în sensul general în care acceptăm că orice abordare a literaturii, orice lectură sau comentariu presupun o „minimă conștiință teoretică” (Carmen Muşat), fie într‑un mod mai pregnant, când anumite concepte sau noțiuni de teorie literară devin instrumente pentru înțelegerea şi studiul literaturii. În acest ultim sens, teoria a fost asociată cu o busolă (Paul Hernadi), cu un instrument optic (Matei Călinescu)
sau cu un mecanism care asigură plăcerea lecturii: „cum lectura în profunzime a operei literare este una lentă, atentă la toate semnalele textului, teoria funcționează nu doar ca un instrument optic, ci şi ca un mecanism menit să amortizeze viteza lecturii, contribuind astfel din plin la amplificarea şi
prelungirea plăcerii de a citi” (Carmen Muşat, Literatura şi „sfârșitul” teoriei literaturii, în O. Fotache, M. Răduţă, A. Tudurachi (ed.), Dus‑întors. Rute ale teoriei literare în postmodernitate, Humanitas, 2016). Prin urmare, apelul la teorie îl poate face pe elev mai atent şi mai critic, dar şi mai pasionat de lectură. Oferind puncte de reper, teoria mediază întâlnirea cu textul, având implicații în ce privește cum citim, dar şi ce citim.

În seria consacrată de Perspective istoriei, teoriei şi criticii literare, numărul de faţă tratează statutul teoriei şi al criticii în practica școlară actuală.
În articolul din Dosar, Alina Pamfil fixează constantele teoriei literaturii pentru ora de română, definește funcțiile atribuite de școală instrumentelor formalizate de teoria literaturii şi statuează rolul formativ al cunoștințelor de teorie literară: „acela de a media – de a susține și de a nuanța –
lectura operelor literare, dar și acela de a permite structurarea unei înțelegeri ample a fenomenului literar”; „constructele de teorie literară dețin funcții formative importante: ele structurează […] competența de lectură, pe de o parte, și jalonează viziunea despre literatură și despre rolul ei în dezvoltarea indivizilor și a societății, pe de altă parte”. Articolul conține şi modelele de proiectare a activităților de învățare a cunoștințelor de teorie literară, rolul acestor activități fiind acela „de a susține, prin instrumente intelectuale, dialogul elevului cu literatura și […] de a structura o viziune amplă asupra fenomenului literar”.