Revista 'Perspective' Nr.2/ (34) / 2017.
De 1970 ne despart mai puțin de 50 de ani. Atunci, într-o contribuție intitulată Ce este un text? din volumul colectiv Hermeneutică și dialectică, apărut la Tübingen, Paul Ricoeur afirma: „Să numim text orice discurs fixat în scris”. Pare să fi fost cântecul de lebădă al unei lungi tradiții în privința conceperii textului. Un an mai târziu, G. Wienold vorbește „din punct de vedere pragmatic, de texte plurimodale”. În 1972 Umberto Eco pledează (în Semiotica generală) pentru ca semnele nonlingvistice să fie tratate ca texte. Iar în 1975 Heinrich F. Plett afirmă (în Știința textului și analiza de text) „condiția minimă pentru text mediul limbii, fie ea scrisă sau vorbită”. În numai 5 ani, schimbări majore în teoria textului, citadela textului scris fiind asaltată și cucerită treptat.
Acum 30 de ani, în școala românească se studiau numai texte literare la limba și literatura română. Azi deja ne confruntăm cu al doilea val de schimbări majore, atât la nivelul conținuturilor, cât și al strategiilor didactice, al finalităților și al competențelor. […]
Vă aflați în fața primului număr, din seria de două, dedicat tipologiilor textuale. Când în redacție s‑a propus această temă, am avut în vedere mai ales noile programe pentru gimnaziu, recent aprobate, (intrate deja în vigoare din toamna acestui an începând cu clasa a V-a), în care tipologia de text se extinde, cuprinzând cea mai largă paletă de texte din istoria programelor de română. Această reorientare a constituit subiectul unei dezbateri în cadrul simpozionului de didactica limbii și literaturii române din acest an, organizat de ANPRO (5 – 7 mai 2017, Cluj). Cu toate că deschiderile oferite în preambulul discuțiilor au vizat competențele (între care competența construcției identitare) și valorile presupuse de programe, abordarea tematică în receptarea literaturii (noutate în gimnaziu pentru ultimele decenii), comprehensiunea și interpretarea ca strategii specifice de receptare sau posibilitatea de a alege și texte din literatura străină pentru studiu, aproape toate luările de cuvânt ale participanților s‑au referit la tipologiile textuale menţionate de programe și, în mod special, la textul multimodal și la pierderea terenului literarului în favoarea nonliterarului. Veți putea citi dezbaterea în acest număr al revistei.
Astfel se explică și faptul că multe dintre contribuțiile pe care le‑am primit pentru Perspective 34 se ocupă de „vârful aisbergului”, adică de textul multimodal, banda desenată, romanul grafic… Iar Dosarul cuprinde articole solide despre tipuri particulare de texte, și nu despre prototipuri. De altfel, pentru numărul următor avem în lucru texte care vor pune în discuție premisele tipologiei textuale și temeiurile clasificărilor textelor. Adică vom merge la baza problematicii anunțate pentru numerele 34 și 35. Poate că vom reveni la raportul dintre literar și nonliterar, ficțional și nonficțional, la textele de graniță și vor apărea sugestii didactice noi privitoare la abordarea lor. […]
