Revista Cercurilor de Lectură Nr. 2 /2009
La intervale de doi ani apare câte o Lecturiadă, selecţie a celor mai interesante experienţe ale proiectului de cercetare didactică, Cercuri de lectură. Anul acesta am ajuns la volumul al treilea – despre interpretarea textului literar în cercuri –, cel mai ambiţios în intenţie, dar, în acelaşi timp, cel mai riscant ca poziţie. Ne-am asumat riscul, conştienţi fiind că deschidem o discuţie necesară. Proiectul trebuie să meargă înainte şi e evident că nu mai puteam rămâne doar la stadiul de apropiere oarecum exterioară de carte din primele două Lecturiade. Este nevoie să justificăm „comunităţile de interpretare”, care sunt cercurile, şi în alt fel, dincolo de socializarea membrilor şi de crearea stării de bine, date de libertatea discuţiilor despre cărţi. Ce s-a schimbat în acest al treilea volum faţă de primele două? Reiau din „Argumentul” volumului: Abordarea: cele 17 articole nu mai sunt „poveşti didactice”, ci sunt studii de cercetare. Sunt cercetări empirice de durată (de la câteva întâlniri până la câteva luni ori un an), cu obiective precis formulate, cu descrierea grupului, a tehnicilor de lucru şi cu evaluarea rezultatelor. Cărţile: cele care au stat în centrul acestor experienţe intră, dacă nu în categoria capodoperelor, cel puţin în ceea ce se poate numi carte „bună”, deci capabilă să ridice probleme. Inevitabil s-a făcut trecerea de la „a citi orice” la a citi cărţi care spun ceva cititorului despre sine şi despre lumea în care trăieşte Bibliografia: a devenit mai aplicată şi mai diversă.