Evaluarea competentei de comunicare si a competentei culturale.
ÎN LOC DE PREFAłĂ
DIFICULTĂTI ALE EVALUĂRII
Florentina Sânmihăian: În grupul de discuții pe care l-am moderat mai devreme şi care a avut ca temă studiul de caz au fost foarte multe idei care au prefigurat titlul dezbaterii noastre, Dificultăți ale evaluării. Sigur că e foarte greu ca, în doar o oră, să discutăm despre ceea ce înseamnă dificultăți ale evaluării la limba şi literatura română. De aceea, voi încerca să punctez pentru început câteva aspecte pe care eu le consider problematice în acest domeniu. Apoi, voi deschide, prin câteva întrebări, dialogul cu dvs. Cred că o primă dificultate a evaluării este generată de chiar conținuturile diverse şi eterogene şi, în planul mai profund, de finalitățile disciplinei, de o complexitate pe care uneori este greu să o gestionăm prin evaluare. Dacă ne gândim, de pildă, la felul în care putem evalua diversele componente ale disciplinei – competențele elevilor în domeniul comunicării scrise, ale comunicării orale, ale lecturii sau ale ascultării – ne dăm seama că această complexitate există şi că, de fapt, în cazul fiecărui domeniu se subinclud şi alte zone ale domeniilor respective. Probabil v-ați întrebat adesea ce se întâmplă atunci când evaluăm un anume tip de competențe. Dă seamă această evaluare de performanțele elevului la disciplina limba şi literatura română, văzută în complexitatea ei? Cred că nu. Să luăm doar exemplul evaluării comunicării orale. Este puțin probabil ca ceea ce evaluăm în acest domeniu, adică competențele de comunicare orală, să aibă o corespondență absolută într-o altă competență a disciplinei, de exemplu, în competența de lectură, de înțelegere a textului. Tocmai de aceea este important să evaluăm fiecare tip de competență/deprindere în parte. Diversitatea disciplinei şi a competențelor urmărite prin predarea-învățarea ei ne pune în situația de a alege, de a ne pune întrebări şi de a găsi soluții. Într-un anumit domeniu, de pildă, în domeniul competențelor de lectură, performanțele elevilor sunt foarte diferite. Şi aceasta depinde de multe ori şi de tipul de text propus. Unii elevi pot fi mai buni – să spunem – în receptarea textului nonficțional, alții, dimpotrivă, pot fi receptori mai buni ai textelor literare. Iată că şi aici se naşte firesc întrebarea: ce facem când evaluăm în clasă, pe ce anume ne centrăm modalitățile şi strategiile de evaluare? Pe acele competențe care sunt mai slabe într-o anumită zonă sau încercăm să evaluăm global şi încercăm să integrăm toate competențele în strategiile noastre de evaluare?
